cârciumări
/kɨr.ʧju.məˈri/verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- (v.intranz.) (pop.) a avea în proprietate o cârciumă, a vinde sau a servi într-o cârciumă; (p.gener.) a face negoț ilicit, nepermis cu ceva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | cârciumărea | cârciumăreau |
cârciumărit
/kɨr.ʧu.məˈrit/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din a cârciumări.
Definiții
- (pop.) faptul de a cârciumări; ocupația cârciumarului sau a cârciumăresei.
- impozit care era perceput în trecut pe cârciumi.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cârciumărit | — |
| genitiv-dativ | cârciumăritului | — |
| vocativ | cârciumăritule | — |
| articulat | cârciumăritul | — |