← înapoi la căutare

cântări

/kɨn.təˈri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cântar.

Definiții

  1. (v.tranz.) a determina greutatea unui corp cu ajutorul cântarului, al balanței, al basculei.
  2. (v.tranz.) (fig.) a aprecia, a judeca; a cumpăni, a chibzui.
  3. (v.intranz.) a avea o anumită greutate.
  4. (v.intranz.) (fig.) a valora, a prețui.

Exemple

  • Aprecierea lui cântărește mult.

Declinare

CazSingularPlural
verbcântăreacântăreau

cântărit

/kɨn.tə'rit/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din a cântări.

Definiții

  1. faptul de a cântări.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcântăritcântărite
genitiv-dativcântărituluicântăritelor
vocativcântăritulecântăritelor
articulatcântăritulcântăritele

cântărit

/kɨn.tə'rit/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a cântări.

Definiții

  1. (despre oameni și manifestările lor) cumpănit, chibzuit, socotit.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică