← înapoi la căutare

cântărețului

/kɨn.təˈre.ʦu.luj/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cântăreț.

Definiții

  1. forma de genitiv-dativ singular articulat pentru cântăreț.

cântăreț

/kɨn.tə'reʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din cânta + sufixul -ăreț.

Definiții

  1. persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
  2. persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
  3. poet (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).

Exemple

  • Un mare cântăreț de operă.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcântărețcântăreți
genitiv-dativcântărețuluicântăreților
articulatcântărețulcântăreții

Sinonime: 1-2: (pop. și fam.) gurist, (înv.) cântător

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică