cântăreață
/kɨn.təˈre̯a.ʦə/Etimologie
Din cântăreț.
Definiții
- persoană care cântă cu vocea; artist care are profesiunea de a cânta cu vocea.
- persoană care execută cântările și citirile în serviciile religioase.
- poetă (care laudă în versurile sale pe cineva sau ceva).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cântăreață | cântărețe |
| genitiv-dativ | cântăreței | cântărețelor |
| vocativ | cântăreațo | cântărețelor |
| articulat | cântăreața | cântărețele |