← înapoi la căutare

cvintetul

/kvinˈte.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cvintet.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cvintet.

cvintet

/kvin'tet/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din italiană quintetto, franceză quintette.

Definiții

  1. formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație.
  2. strofă alcătuită din cinci versuri.
  3. linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal).

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcvintetcvintete
genitiv-dativcvintetuluicvintetelor
vocativcvintetulecvintetelor
articulatcvintetulcvintetele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică