cuțu
/'ku.ʦu/Definiții
- cățel.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuțu | — |
| vocativ | cuțule | — |
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuțu | — |
| vocativ | cuțule | — |
Creație expresivă, comună unui număr mare de limbi; confer italiană cuccio, siciliană guzzu, calabreză coci-coci, cuci-cuci, cucciu („câine”), asturiană cuzo („pui de câine”), galiciană cuz-cuz, albaneză kuç, neogreacă ϰούτσι-ϰούτσι (koútsi-koútsi), turcă küçük („cățeluș”), bulgară куч (kuče), sârbocroată kuče, maghiară kuszi.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică