cuțitar
/ku.ʦi'tar/Etimologie
Din cuțit + sufixul -ar.
Definiții
- persoană care face sau vinde cuțite sau alte instrumente de tăiat.
- (fam.) scandalagiu gata să scoată cuțitul în timpul unei certe sau al unei încăierări; bătăuș.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuțitar | cuțitari |
| genitiv-dativ | cuțitarului | cuțitarilor |
| vocativ | cuțitarule | cuțitarilor |
| articulat | cuțitarul | cuțitarii |