cușniță
/'kuʃ.ni.ʦə/Etimologie
Din bulgară кужниц (kužnica).
Definiții
- (reg.) vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; (p.ext.) fierărie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cușniță | cușnițe |
| genitiv-dativ | cușniței | cușnițelor |
| vocativ | cușniță | cușnițelor |
| articulat | cușnița | cușnițele |