cuvioșie
/ku.vi.oˈʃi.e/Etimologie
Din cuvios + sufixul -ie.
Definiții
- bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie.
- (însoțit de un pronume posesiv) titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuvioșie | cuvioșii |
| genitiv-dativ | cuvioșiei | cuvioșiilor |
| vocativ | cuvioșie | cuvioșiilor |
| articulat | cuvioșia | cuvioșiile |