cuvetă
/ku've.tə/Etimologie
Din franceză cuvette.
Definiții
- sinclinal în formă de căldare, cu lungimea și lățimea aproape egale și cu secțiunea orizontală aproximativ rotundă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuvetă | cuvete |
| genitiv-dativ | cuvetei | cuvetelor |
| vocativ | cuvetă | cuvetelor |
| articulat | cuveta | cuvetele |