cuvelaj
/ku.ve'laʒ/Etimologie
Din franceză cuvelage.
Definiții
- tip de susținere sau de căptușire etanșă a puțurilor de mină cu secțiune circulară care străbat roci acvifere cu debite mari de apă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuvelaj | — |
| genitiv-dativ | cuvelajului | — |
| vocativ | cuvelajule | — |
| articulat | cuvelajul | — |