cuvântare
/ku.vɨnˈta.re/Etimologie
Din a cuvânta.
Definiții
- acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuvântare | cuvântări |
| genitiv-dativ | cuvântării | cuvântărilor |
| vocativ | cuvântare | cuvântărilor |
| articulat | cuvântarea | cuvântările |