← înapoi la căutare

cuvântător

/ku.vɨn.tə'tor/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din a cuvânta + sufixul -ător.

Definiții

  1. care cuvântă, cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi.

cuvântător

/ku.vɨn.tə'tor/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Definiții

  1. orator, vorbitor.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcuvântătorcuvântători
genitiv-dativcuvântătoruluicuvântătorilor
vocativcuvântătorulecuvântătorilor
articulatcuvântătorulcuvântătorii

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică