cuticulă
/ku'ti.ku.lə/Etimologie
Din franceză cuticule < latină cuticula.
Definiții
- strat subțire și rezistent care acoperă și protejează suprafața unei celule epiteliale.
- partea superficială, chitinoasă a tegumentului la artropode, servind drept schelet extern.
- strat ceros la suprafața fructelor, a frunzelor și a tulpinilor tinere.
Exemple
- Cuticulă dentară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuticulă | cuticule |
| genitiv-dativ | cuticulei | cuticulelor |
| vocativ | cuticulă | cuticulelor |
| articulat | cuticula | cuticulele |