cusătorie
/ku.sə.to'ri.e/Etimologie
Din cusător (puțin folosit „croitor” < a coase) + sufixul -ie.
Definiții
- rarmeșteșugul de a coase; meseria cusătoresei.
- atelier unde se cos rufe, haine etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cusătorie | cusătorii |
| genitiv-dativ | cusătoriei | cusătoriilor |
| vocativ | cusătorie | cusătoriilor |
| articulat | cusătoria | cusătoriile |