curuț
/kuˈruʦ/Etimologie
Din maghiară kuruc.
Definiții
- nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514.
- nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curuț | curuți |
| genitiv-dativ | curuțului | curuților |
| vocativ | curuțule | curuților |
| articulat | curuțul | curuții |