← înapoi la căutare

curuțul

/kuˈru.ʦul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din curuț.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru curuț.

curuț

/kuˈruʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din maghiară kuruc.

Definiții

  1. nume dat țăranilor români și unguri participanți la războiul țărănesc din 1514.
  2. nume dat în Ungaria și în Transilvania participanților la lupta antihabsburgică.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcuruțcuruți
genitiv-dativcuruțuluicuruților
vocativcuruțulecuruților
articulatcuruțulcuruții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică