curtean
/kur'te̯an/Etimologie
Din curte + sufixul -ean.
Definiții
- persoană care îndeplinea o anumită slujbă la curtea unui monarh sau care făcea parte din suita unui suveran.
- (înv.) oștean care depindea de o curte domnească, prestând unele slujbe și bucurându-se de anumite privilegii.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curtean | curteni |
| genitiv-dativ | curteanului | curtenilor |
| vocativ | curteanule | curtenilor |
| articulat | curteanul | curtenii |