curtaj
/kur'taʒ/Etimologie
Din franceză courtage.
Definiții
- ocupația curtierului.
- remunerație acordată curtierului la încheierea unei tranzacții.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curtaj | curtaje |
| genitiv-dativ | curtajului | curtajelor |
| vocativ | curtajule | curtajelor |
| articulat | curtajul | curtajele |