cursivitate
/kur.si.vi'ta.te/Etimologie
Din cursiv + sufixul -itate.
Definiții
- caracterul curgător, fluent al vorbirii, al scrierii, al formării ideilor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cursivitate | — |
| genitiv-dativ | cursivității | — |
| vocativ | cursivitate | — |
| articulat | cursivitatea | — |