curopalat
/ku.ro.pa'lat/Etimologie
Din franceză curopalate.
Definiții
- înalt demnitar bizantin care administra palatul imperial.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curopalat | curopalați |
| genitiv-dativ | curopalatului | curopalaților |
| vocativ | curopalatule | curopalaților |
| articulat | curopalatul | curopalații |