curmei
/kur'mej/Etimologie
Din curm + sufixul -ei.
Definiții
- bucată, capăt de funie sau de frânghie, întrebuințate pentru a lega ceva sau pentru a priponi vitele; curm; funie de calitate proastă (făcută din coajă de tei sau de răchită).
- (reg.) mlădiță care crește din tulpina viței de vie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curmei | curmeie |
| genitiv-dativ | curmeiului | curmeielor |
| vocativ | curmeiule | curmeielor |
| articulat | curmeiul | curmeiele |