curmare
/kur'ma.re/Etimologie
Din a curma.
Definiții
- acțiunea de a (se) curma; încetare, contenire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curmare | curmări |
| genitiv-dativ | curmării | curmărilor |
| vocativ | curmare | curmărilor |
| articulat | curmarea | curmările |