curmale
/kurˈma.le/Etimologie
Din curmală.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru curmală.
Din curmală.
Din turcă kurma (astezi hurma), prin intermediul neogreacă ϰουρμάς (kourmás) (astezi χουρμάς). Singularul normal, curma, a fost înlocuit de un singular analogic, format pe baza pluralului curmale.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curmală | curmale |
| genitiv-dativ | curmalei | curmalelor |
| articulat | curmala | curmalele |
Sinonime: (bot.) (înv.) finică
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică