curatelă
/ku.ra'te.lə/Etimologie
Din franceză curatelle < latină curatela.
Definiții
- instituție legală pentru ocrotirea unei persoane care are capacitatea civilă, dar care, din cauza bătrâneții, a unei boli ori infirmități fizice sau a lipsei îndelungate de la domiciliu, nu-și poate administra singură bunurile și apăra interesele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curatelă | curatele |
| genitiv-dativ | curatelei | curatelelor |
| vocativ | curatelă | curatelelor |
| articulat | curatela | curatelele |