curara
/ku'ra.ra/Etimologie
Din franceză curare.
Definiții
- substanță rășinoasă, de culoare neagră, cu gust amar și miros plăcut, care se extrage din unele plante exotice, având o acțiune toxică foarte puternică, iar ca preparat sintetic este utilizat ca anestezic și împotriva contracțiilor musculare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curara | — |
| genitiv-dativ | curarei | — |
| vocativ | curaro | — |
| articulat | curara | — |