curățitor
/ku.rə.ʦi'tor/Etimologie
Din a curăți + sufixul -tor.
Definiții
- care curăță.
Din a curăți + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curățitor | curățitoare |
| genitiv-dativ | curățitorului | curățitoarelor |
| vocativ | curățitorule | curățitoarelor |
| articulat | curățitorul | curățitoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică