curățătorie
/ku.rə.ʦə.to'ri.e/Etimologie
Din curățat + sufixul -orie.
Definiții
- atelier în care se curăță (chimic) obiecte de îmbrăcăminte sau de uz casnic confecționate din țesături; spălătorie chimică.
- atelier în care se efectuează curățarea pieselor turnate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | curățătorie | curățătorii |
| genitiv-dativ | curățătoriei | curățătoriilor |
| vocativ | curățătorie | curățătoriilor |
| articulat | curățătoria | curățătoriile |