cupă
/'ku.pə/Etimologie
Din latină cuppa (cu sensuri după franceză coupe, maghiară kupa).
Definiții
- vas de băut mai mult larg decât adânc (cu picior); pahar cu picior, în formă de potir cu gura largă, din care se beau băuturi alcoolice.
- (p.ext.) conținutul unui astfel de vas sau de pahar.
- (fig.) caliciu.
- (pop.) unitate de măsură pentru lichide (mai mare de un litru).
- (spec.) cană, vas având această capacitate.
- (spec.) trofeu în formă de cupă, care se atribuie câștigătorului unei competiții sportive; (p.ext.) competiție sportivă desfășurată în vederea câștigării unui astfel de premiu.
- (spec.) sistem de organizare și de desfășurare a unor competiții sportive, în care câștigătorul final este desemnat prin eliminarea succesivă a adversarilor, primind drept trofeu o cupă.
- (tehn.) piesă metalică (în formă de vas deschis) montată la elevatoare și la alte mașini și în care se pot încărca materiale lichide, pulverulente, pământ sau piatră.
- (bot.) (Gentiana acantis sau Gentiana acaulis) plantă cu tulpina foarte scurtă, care face o singură floare albastră-azurie.
- (joc de cărți) una dintre culorile cărților de joc (în formă de inimă de culoare roșie).
- tăietură în croitorie; croială.
Exemple
- O cupă de vin.
- A câștigat cupa pusă în joc.
- Cupă la roata morii.
- Valetul de cupă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cupă | cupe |
| genitiv-dativ | cupei | cupelor |
| vocativ | cupă | cupelor |
| articulat | cupa | cupele |
Sinonime: 1-2: (înv.) scafă, tas, potir, 3: caliciu, 5: cană, 6: trofeu, 8: (tehn.) blid, căuș, ciutură, (reg.) făcău, (la cărțile de joc) roșu, inimă, tăietură, croială