cupon
/ku'pon/Etimologie
Din franceză coupon.
Definiții
- parte a unui titlu de rentă sau a unei acțiuni bancare care se decupează la scadență pentru a-i servi titularului la încasarea dobânzii sau a dividendelor.
- parte detașabilă dintr-un bilet, de pe un cotor etc. care conferă deținătorului anumite drepturi.
- bucată mică de metraj, rămasă dintr-un val de material textil.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cupon | cupoane |
| genitiv-dativ | cuponului | cupoanelor |
| vocativ | cuponule | cupoanelor |
| articulat | cuponul | cupoanele |