cupolă
/ku'po.lə/Etimologie
Din franceză coupole.
Definiții
- partea de formă semisferică, poligonală sau eliptică care alcătuiește acoperământul unui dom, unei turle sau unui mare edificiu; boltă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cupolă | cupole |
| genitiv-dativ | cupolei | cupolelor |
| vocativ | cupolă | cupolelor |
| articulat | cupola | cupolele |