cuplător
/ku.plə'tor/Etimologie
Din a cupla + sufixul -tor.
Definiții
- lucrător miner însărcinat cu cuplarea vagonetelor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuplător | cuplători |
| genitiv-dativ | cuplătorului | cuplătorilor |
| vocativ | cuplătorule | cuplătorilor |
| articulat | cuplătorul | cuplătorii |