← înapoi la căutare

cupletul

/kuˈple.tul/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire

Etimologie

Din cuplet.

Definiții

  1. forma de singular articulat pentru cuplet.

cuplet

/ku'plet/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din franceză couplet.

Definiții

  1. scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
  2. cântec intercalat între scenele unui vodevil.
  3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
  4. poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.
  5. strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcupletcuplete
genitiv-dativcupletuluicupletelor
vocativcupletulecupletelor
articulatcupletulcupletele

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică