cuplet
/ku'plet/Etimologie
Din franceză couplet.
Definiții
- scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren.
- cântec intercalat între scenele unui vodevil.
- secțiune intercalată între refrenele unui rondo.
- poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren.
- strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuplet | cuplete |
| genitiv-dativ | cupletului | cupletelor |
| vocativ | cupletule | cupletelor |
| articulat | cupletul | cupletele |