cuplaj
/ku'plaʒ/Etimologie
Din franceză couplage.
Definiții
- faptul de a cupla; legătură realizată între două sau mai multe circuite electrice prin rezistoare, bobine, condensatoare etc. sau prin intermediul câmpului electromagnetic variabil.
- organ de mașină care face legătura între doi arbori coaxiali pentru a transmite rotația și puterea de la arborele conducător la arborele condus.
- manifestație sportivă alcătuită din două sau mai multe meciuri (de același fel) care se desfășoară în continuare pe același teren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cuplaj | cuplaje |
| genitiv-dativ | cuplajului | cuplajelor |
| vocativ | cuplajule | cuplajelor |
| articulat | cuplajul | cuplajele |