cupeu
/kuˈpewEtimologie
Din franceză coupé.
Definiții
- trăsură (sau, în trecut, automobil) de lux, închisă, în general cu două locuri, în care vizitiul stă în exteriorul caroseriei.
- compartiment de călători într-un vagon de cale ferată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cupeu | cupeuri |
| genitiv-dativ | cupeului | cupeurilor |
| vocativ | cupeule | cupeurilor |
| articulat | cupeul | cupeurile |