cupeț
/kuˈpeʦ/Etimologie
Din slavă (veche) kupĩcĩ, de la *kupiti („a cumpăra”) (DAR) < proto-germanică *kaupōną („a cumpăra”).
Definiții
- (reg.) negustor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cupeț | cupeți |
| genitiv-dativ | cupețului | cupeților |
| vocativ | cupețule | cupeților |
| articulat | cupețul | cupeții |