cununiță
/ku.nu'ni.ʦə/Etimologie
Din cunună + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui cunună.
- (bot.) (Spiraea ulmifolia) arbust înalt din familia rozaceelor cu flori albe, dispuse în inflorescență, ce crește pe stânci în regiunile muntoase.
Exemple
- O cununiță de flori.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cununiță | cununițe |
| genitiv-dativ | cununiței | cununițelor |
| vocativ | cununiță | cununițelor |
| articulat | cununița | cununițele |
Sinonime: 1: coroniță, 2: (bot.) (reg.) caprifoi, taulă, teișor, (Bucov.) ciritel