cunoștință
/ku.noʃ'tin.ʦə/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din a cunoaște + sufixul -ință (cu unele sensuri după franceză connaissance).
Definiții
- cunoaștere.
- rarminte, rațiune.
- (la pl.) totalitatea noțiunilor, ideilor, informațiilor pe care le are cineva într-un domeniu oarecare.
- persoană pe care vorbitorul o cunoaște.
- (înv.) mulțumire, recunoștință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cunoștință | cunoștințe |
| genitiv-dativ | cunoștinței | cunoștințelor |
| vocativ | cunoștință | cunoștințelor |
| articulat | cunoștința | cunoștințele |
cunoștințe
/ku.noʃˈtin.ʦe/substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin
Etimologie
Din cunoștință.
Definiții
- forma de plural nearticulat pentru cunoștință.
- (înv.) cunoștință.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | cunoștințe | — |
Sinonime: cunoștință, cunoscut