cumpănire
/kum.pə'ni.re/Etimologie
Din a cumpăni.
Definiții
- acțiunea de a (se) cumpăni și rezultatul ei.
- echilibru.
- (fig.) măsură justă; chibzuială (în vorbe sau în fapte).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumpănire | cumpăniri |
| genitiv-dativ | cumpănirii | cumpănirilor |
| vocativ | cumpănire | cumpănirilor |
| articulat | cumpănirea | cumpănirile |