cumințenie
/ku.minˈʦe.ni.e/Etimologie
Din cuminte + sufixul -enie.
Definiții
- calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție.
- înțelepciune, deșteptăciune.
- prevedere, prudență.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumințenie | — |
| genitiv-dativ | cumințeniei | — |
| vocativ | cumințenie | — |
| articulat | cumințenia | — |