cumetri
/ku.me'tri/Etimologie
Din cumătru.
Definiții
- (vb. refl. recipr.) (pop.) a se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru cu cineva.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | cumetrea | cumetreau |
cumătru
/ku'mə.tru/Etimologie
Origine disputată. Coincide cu slavă (veche) kŭmotra, dar în forme destul de diferite de română. Mulți filologi consideră derivarea din română imposibilă pe baza slavă, și se gândesc la un masculin analogic de la cumătră care, la rândul lui, ar proveni direct din latină commater.
Definiții
- nașul în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
- termen de adresare la țară între bărbați de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
- (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
- (p.ext.) (fam.) bărbat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumătru | cumetri |
| genitiv-dativ | cumătrului | cumetrilor |
| vocativ | cumătrule | cumetrilor |
| articulat | cumătrul | cumetrii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică