← înapoi la căutare

cumătru

/ku'mə.tru/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Origine disputată. Coincide cu slavă (veche) kŭmotra, dar în forme destul de diferite de română. Mulți filologi consideră derivarea din română imposibilă pe baza slavă, și se gândesc la un masculin analogic de la cumătră care, la rândul lui, ar proveni direct din latină commater.

Definiții

  1. nașul în raport cu părinții copilului botezat ori cu alte rude.
  2. termen de adresare la țară între bărbați de aceeași vârstă (sau mai în vârstă).
  3. (în basme, în fabule) termen de adresare în lumea animalelor.
  4. (p.ext.) (fam.) bărbat.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativcumătrucumetri
genitiv-dativcumătruluicumetrilor
vocativcumătrulecumetrilor
articulatcumătrulcumetrii

cumetri

/ku.me'tri/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din cumătru.

Definiții

  1. (vb. refl. recipr.) (pop.) a se înrudi cu cineva printr-o relație de cumetrie, a deveni cumătru cu cineva.

Declinare

CazSingularPlural
verbcumetreacumetreau

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică