cumbara
/kum.baˈra/Etimologie
Din turcă kumbara.
Definiții
- (înv.) obuz.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumbara | cumbarale |
| genitiv-dativ | cumbaralei | cumbaralelor |
| vocativ | cumbara | cumbaralelor |
| articulat | cumbaraua | cumbaralele |
Din turcă kumbara.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | cumbara | cumbarale |
| genitiv-dativ | cumbaralei | cumbaralelor |
| vocativ | cumbara | cumbaralelor |
| articulat | cumbaraua | cumbaralele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică