culminăriță
/kul.mi.nə'ri.ʦə/Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer culme.
Definiții
- (reg.) pânză lungă și lată țesută în diferite culori, cu care se împodobesc pereții caselor țărănești pe lângă tavan.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culminăriță | — |
| genitiv-dativ | culminăriței | — |
| vocativ | culminăriță | — |
| articulat | culminărița | — |