culmiță
/'kul.mi.ʦə/Etimologie
Din culme + sufixul -iță.
Definiții
- diminutiv al lui culme.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culmiță | culmițe |
| genitiv-dativ | culmiței | culmițelor |
| vocativ | culmiță | culmițelor |
| articulat | culmița | culmițele |
Din culme + sufixul -iță.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culmiță | culmițe |
| genitiv-dativ | culmiței | culmițelor |
| vocativ | culmiță | culmițelor |
| articulat | culmița | culmițele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică