culic
/kuˈlik/Etimologie
Etimologie necunoscută. Poate din rusă кулик (kulik) < proto-slavă *kulikъ. Confer poloneză kulik.
Definiții
- (la pl.) gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culic | culici |
| genitiv-dativ | culicului | culicilor |
| vocativ | culicule | culicilor |
| articulat | culicul | culicii |