culegător
/ku.le.gə'tor/Etimologie
Din a culege + sufixul -ător.
Definiții
- persoană care adună recolta.
- (cu determinări) colecționar.
- zețar.
- mașină de cules.
Exemple
- Culegător de folclor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culegător | culegători |
| genitiv-dativ | culegătorului | culegătorilor |
| vocativ | culegătorule | culegătorilor |
| articulat | culegătorul | culegătorii |