culegătorul
/ku.le.gəˈto.rulEtimologie
Din culegător.
Definiții
- forma de singular articulat pentru culegător.
Din culegător.
Din a culege + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culegător | culegători |
| genitiv-dativ | culegătorului | culegătorilor |
| vocativ | culegătorule | culegătorilor |
| articulat | culegătorul | culegătorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică