culee
/kuˈle.eEtimologie
Din franceză culée.
Definiții
- canal prin care curge metalul de turnat din pâlnia de turnare în cavitatea formei.
- materialul solidificat în piciorul și pâlnia de turnare.
- infrastructura care se execută la capătul unui pod pentru a prelua sarcinile transmise de suprastructura acestuia și a susține calea de acces pe pod.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culee | culee |
| genitiv-dativ | culeei | culeelor |
| vocativ | culee | culeelor |
| articulat | culeea | culeele |