culcat
/kul'kat/Etimologie
Din a culca.
Definiții
- culcare.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcat | culcate |
| genitiv-dativ | culcatului | culcatelor |
| vocativ | culcatule | culcatelor |
| articulat | culcatul | culcatele |
Din a culca.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | culcat | culcate |
| genitiv-dativ | culcatului | culcatelor |
| vocativ | culcatule | culcatelor |
| articulat | culcatul | culcatele |
Din culcat.
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică